(În curând) Subscribe to My Newsletter

  • LinkedIn Social Icon
  • White Facebook Icon

© 2023 by TheHours. Proudly created with Wix.com

  • C.A. Stoica

De ce n-ai scăpat nici în ziua de azi de pilele din comunism (Interviu în VICE Romania)

Sidonia Bogdan (Vice Romania): Am vorbit cu dl. Cătălin Stoica, autorul cărții „România continuă”, care a analizat „pilele” la români și cum au supraviețuit acestea diferitelor perioade istorice.


Pile, relații, cumetrii. Le-au garantat unor români căile succesului și tot din cauza lor ceilalți s-au simțit învinși. Istoria românilor este plină de astfel de cercuri relaționale privilegiate care au avut acces la bani și putere și, din păcate, puțini cercetători au încercat să le studieze cu instrumente științifice. Cătălin Stoica, doctor în sociologie la Universitatea Stanford și conferențiar la Facultatea de Științe Politice din cadrul SNSPA, explică în lucrarea sa România continuă, publicată recent de Humanitas, cum au influențat aceste relații, de cele mai multe ori având conexiuni în fostul PCR, economia de tranziție și, în fond, România în care trăim azi.


VICE: Una dintre temele centrale ale cărții o reprezintă pilele, nepotismele, relațiile clientelare ale românilor care s-au dezvoltat în comunism și au devenit chiar mai puternice în capitalismul de tranziție. Cauza formării lor, susții tu, au fost sărăcia. Totuși, am trăit într-o țară cu trecut polițienesc. Te-ai gândit să iei în calcul și acest indicator în lucrarea ta, rețelele Securității versus rețelele de partid? Cătălin Stoica: Nu m-au interesat în mod special rețelele fostei Securități. Toate serviciile secrete din lume se bazează pe rețele de agenți și informatori. Inchiziția se baza pe astfel de rețele de informatori ori denunțători ai ereticilor. Constituirea rețelelor de informatori și agenți este standardizată. Pe mine m-a interesat chestiunea rețelelor informale pe care le numim pile, cunoștințe și relații. Aici există încă multe lucruri neînțelese sau greșit înțelese. Bunăoară, unii susțin că pilele ar fi o creație exclusivă a regimului comunist. Or, pilele și alte forme precum relațiile clientelare au o existență mult mai îndelungată: în Roma antică sau în Italia, Spania, Grecia, Orientul Mijlociu, Asia, America de Sud etc. La noi, au fost documentate recent de istorici tineri. În plus, mai aproape oarecum de zilele noastre, scrierile lui Caragiale conțin multe exemple ale nepotismului și relațiilor clientelare din politica României de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX.

Politologul american Kenneth Jowitt, care și-a scris teza de doctorat în anii 60 pe cazul României comuniste, vorbea despre neotradiționalism în acest caz. Prin neotradiționalism, Jowitt avea în vedere supraviețuirea unor elemente ale unei ordini tradiționale în ciuda eforturilor de modernizare ale comuniștilor. Pilele, nepotismul, favoritismele, încuscririle (motivate politic sau economic) erau privite de comuniști drept supraviețuiri burgheze dacă nu chiar feudale și cel puțin la nivel retoric luptau pentru eliminarea acestor „fenomene retrograde”.


Prin pile, românii de rând în comunism aveau acces la țigări, la o cafea bună sau ajungeau la un medic. Pilele astea nu au dispărut după 1989, din contră..

Multă lume a sperat ca, odată cu tranziția la o economie de piață, astfel de relații ori legături să își piardă din importanță (dacă nu chiar să dispară). Penuria de bunuri a fost însă înlocuită de penurie financiară, printre altele. În unele domenii, se pare, frecvența unor astfel de relații a crescut, comparativ cu 1989, cel puțin pentru eșantionul de 2 668 de persoane pe care se bazează analizele mele. Eșantionul, fac precizarea, e alcătuit din persoane care în 1989 aveau 25 de ani și peste. Ca să revin, domeniile în care pilele încă par a conta cel mai mult în postcomunism sunt cel medical (normal, având în vedere exodul medicilor), cel legal (relații cu avocați, la tribunale etc) financiar și – adaug eu în cazul generațiilor tinere – cel al pieței muncii.


Vă întrebasem despre rețelele Securității, pentru că în percepția publică, cei care ajung prea ușor la succes sau la resurse sunt suspectați a fi securiști. A fost Partidul mai puternic decât Securitatea în crearea și cultivarea unor rețele clientelare? Care e diferența dintre ele? Nu m-a interesat structura rețelelor Securității. Fără îndoială, existau asemănări. Bunăoară, în recrutarea de informatori, Securitatea (dar și serviciile actuale, așa-zis reformate) folosesc strategia morcovului și a bățului. Unii au fost sau sunt constrânși să colaboreze cu Securitatea/serviciile actuale în schimbul protecției sau pentru a nu suferi (mai mult).

Alții au fost sau sunt determinați să colaboreze fiindcă li se promite în schimb accesul la resurse rare: bani, notorietate, apariții tv, contracte, slujbe pentru apropiați, avansări sau – în perioada comunistă – posibilitatea de a pleca peste hotare în vizită sau la burse. Continuarea aici.